luni, 30 iunie 2008

Yeeeeeeeeeey meeeeeeeeee!

Tocmai am aflat ca am luat licenta cu 9.50, cea mai mare nota de la Jurnalism. :-D Stiu ca it's not nice to brag, si ca probabil o sa ma prajesc intr-un cazan de la subsol pentru asta (si o sa-mi atrag o cantitate considerabila de hate comments), dar it's damn nice to know ca toate noptile de nesomn din ultimele 2 saptamani finally pay off.

Si mi-s super mandra ca din grupa mea n-a picat nimeni, dovada ca suntem o gasca de indivizi dotati cu sinapse elastice :-)) Si mai sunt cat se poate de fericita ca fetele mele, the Sex & The City Gang, au luat toate trei note foarte mari.

Felicitari cu ocazia asta tuturor colegilor din anul III pentru rezultate!!! We made it, you guys.

Stiti ce inseamna toate asta, nu? Precisely! :-D

joi, 26 iunie 2008

Not just soundtracks

Am primit acum cateva zile o leapsa de la juniorblogger, pe care am tot amanat-o din motive tehnice. :) Dar acum ca sunt licentiata si pot respira zilele si dormi noptile, ma achit cu drag de datorie.

Despre coloanele sonore care mi-au placut de-a lungul timpului (de la “Casablanca”, la “Pretty Woman” si de la “Dangerous Minds” la “Enchanted”) as putea scrie pagini intregi (and you don’t want that, trust me! :D). O sa le numesc doar pe cele patru care mi-au bucurat cu adevarat sufletul. Toate sunt instrumentale (cu mici exceptii) si cred ca tocmai in asta consta si magia pe care o emana. In ordinea cronologica a vizionarii filmelor:

“Hymn of the Sea” de James Horner (“Titanic”)

“La valse d’Amélie” de Yann Tiersen (“Le fabuleux destin d’Amélie Poulain”)

“The Black Pearl” de Klaus Badelt (“Pirates of the Carribean: The Curse of the Black Pearl”)

“August’s Rhapsody” de Mark Mancina (“August Rush”)

Pentru ca lepsele au fost create pentru a fi impartite cu prietenii, daca au timp, Adina, Alexandra si Chris sunt rugate sa impartaseasca si ele lumii din soundtrack-urile favorite :D

vineri, 20 iunie 2008

Note to self ;)

Nu prea postez eu bancuri, dar asta pe care l-am auzit la Radio 21 mi s-a parut demn de retinut pentru viitor :)) Si, nu-i asa, cum spunea un mare intelept, lucrurile foarte serioase se spun cel mai adesea in gluma. ;)

"La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege si cumpara un sot. La intrare sunt afisate regulile de functionare ale magazinului:

- Poti vizita magazinul O SINGURA DATA!
- Sunt 6 etaje si caracteristicile barbatilor se imbunatatesc pe masura ce urci la etajul superior.
- Poti alege orice barbat de la un etaj, sau poti urca la etajul urmator.
- Nu te poti intoarce la etajul inferior!

O femeie decide sa viziteze magazinul pentru a gasi un barbat care sa ii tina companie. La etajul unu pe usa este urmatorul afis:

Acesti barbati au un loc de munca!

Femeia decide sa mearga la etajul urmator.

La etajul al doilea pe usa este urmatorul afis:

Aceasti barbati au un loc de munca si iubesc copiii!

Femeia hotaraste sa urce la etajul urmator.

La etajul al treilea pe usa este urmatorul afis:

Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii si sunt extrem de frumosi!

“Wow” isi spune femeia, insa hotaraste sa mearga la etajul urmator.

La etajul al patrulea pe usa este urmatorul afis:

Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de innebunesti si ajuta si la treburile din casa!

Incredibil!” exclama femeia. “Cu greu pot rezista!” Insa decide sa mearga la etajul urmator.

La etajul cinci pe usa este urmatorul afis:

Aceasti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt frumosi de inebunesti, ajuta si la treburile din casa si sunt extrem de romantici!

Femeia este tentata sa ramana si sa aleaga un barbat, insa pana la urma decide sa urce la ultimul nivel.

La etajul sase se afla urmatorul afis:

Esti vizitatoarea cu nr. 31.456.012 a acestui etaj! Aici nu sunt barbati, acest etaj exista numai pentru a demonstra ca este imposibil sa satisfaci o femeie. Multumim pentru ca ai ales sa vizitezi magazinul nostru!

Vizavi de acest magazin s-a deschis unul asemanator, de unde barbatii isi pot cumpara o sotie.

La primul etaj sunt femei care sunt innebunite dupa sex.

La etajul doi sunt femei care sunt innebunite dupa sex si nu te bat la cap.

Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodata vizitate de barbati."

joi, 19 iunie 2008


He’s Just Not That IntoYou :)

Stiti melodia “Hey Eugene!” de la Pink Martini? Daca nu stiati, versurile sunt bazate pe experienta personala a solistei. China Forbes povesteste cum, dupa ce a intalnit un tip la o petrecere cu care si-a petrecut toata noaptea dansand si “making out”, el i-a luat numarul de telefon si a intrebat-o “Is it too soon if I call you Sunday?” Soooo sweet, right? But he never called, actually…

Tot asa am patit si eu acum cateva saptamani. :) Am intalnit la o petrecere un tip super simpatic, genul funny, bright (Law alumni *sigh* :D) and self-assured, yet down to earth, with an edge of shyness, ce mai, plenty of potential, to be sure :))

Din momentul in care ne-am cunoscut am ramas impreuna pana in zori. Cand oamenii au inceput sa plece pe la casele lor (era deja 5, cred), mi-a spus ca nu vrea sa ne despartim inca si m-a invitat la o cafea ultra-matinala. The vibe was positive, so I said yes and we valsed into the sunrise in his car :))

Dupa alte cateva ore in care am povestit despre cariera lui politica abandonata in plina ascensiune, cumplit de asemanatoare cu cariera mea de jurnalist politic :)), despre poeziile lui Borges, si, basically, despre toate, de la situatia emigrantilor romani in Europa, pana la senzatia superba de a face baie in mare pe furtuna, ne-am trezit despartiti de datoria lui morala de a se prezenta la serviciu. :)

M-a condus acasa, am facut schimb de numere de telefon. Era inciudat ca nu-si gasea telefonul personal, asa ca imi daduse un apel doar de pe cel de serviciu. I couldn’t care less, i-am spus eu zambitoare ca o ciubotica cucului. Mi-a cerut permisiunea sa ma sune, sa iesim undeva. Raspunsul meu se subintelege. :))

Peste alte cateva zeci de minute, dupa un proces cumplit de demachiere si tarare in pat, cand ma pregateam sa adorm, imi suna telefonul. Era tot el, fericit nevoie mare ca-si gasise telefonul personal in torpedou. Se scuza, spera ca nu m-a trezit, mi-a multumit inca o data pentru companie, cu rugaminte de a putea sa ma revada etc. etc.

Peste alte cateva ore, dezbateam intens subiectul cu fetele la telefon. Una dintre ele sustinea ca ma va suna din nou in cursul acelei zile (“Pai, te-a sunat dupa numai 20 de minute ca sa ai si numarul lui personal? Hellllloooo! E un semn clar!!”). Alta era mai rezervata in privinta acestui scenariu, dar dadea ca sigur un telefon a doua zi. O a treia spunea ca poate a realizat ca a parut usor disperat cu telefonul, asa ca va suna peste 2-3 zile. Hmmmmmm…am picat toate pe ganduri.

Eu nu credeam ca va suna in aceeasi zi, dar convingerea fetelor m-a molipsit usor-usor. Pe la pranz, priveam usor interesata ecranul mobilului. Peste alte doua ore, i-am marit volumul sonorului, pentru a ma asigura ca il aud si din cealalta camera :)) O alta ora mai tarziu, il luam cu mine peste tot, inclusiv pe balcon. Dupa-amiaza, am inceput sa privesc telefonul nelinistita. Daca patise ceva pe drum spre serviciu? Ce-i drept, era foarte obosit… Alte cateva ore au trecut si am inceput sa ii arunc priviri incruntate Sony Ericsson-ului meu. N-a lipsit mult si incruntarea s-a transformat in dispret. Spre seara fierbeam deja si bietul meu telefon a trebuit sa suporte multe injurii, de la “Nu vezi ce ecran zgariat ai?” la “Te dau maine la un centru de reciclare!”

La dezbaterea telefonica nocturna, fetele s-au declarat toata nespus de dezamagite. Una dintre ele m-a facut sa rad in hohote cand a spus ca a nu ma suna in aceeasi zi “Nu pare genul lui.”, desi, evident nu-l cunostea decat din descrierea mea (super-amanuntita, ce-i drept :D). Am stabilit ca nu-i nicio tragedie. In fond, nu trecusera nici 24 de ore.

Dar apoi au trecut. 24, 48, 96, 192 de ore…orele s-au transformat in zile si zilele in saptamani. Si, daca in primele 3 zile m-am tot gandit ca poate asta e o strategie de a nu parea interesat tocmai pentru ca era, din ziua a patra I stopped caring. Doar ca fetele si lumea de la petrecere continuau sa ma intrebe ce s-a intamplat cu el, daca a sunat etc. Mi-am impartit declaratiile in functie de mood. Daca ma prindeau intr-o zi in care eram low self-esteemed, le spuneam ca m-a sunat, intr-un final, dar ca l-am refuzat cu o glacialitate demna de regina Elizabeta I. Dar majoritatii le spuneam adevarul: ca probabil avusese un tragic accident si ca era in coma. Sau ca odata ajuns acasa, si-a reamintit brusc ca are o prietena/logodnica/sotie/3 copii/2 sotii si 4 copii etc.

Anyway, tot postul asta nu e decat o (imensa! :)) introducere pentru un film care va aparea in toamna si care prezinta femei care au trecut prin exact aceeasi situatie.

Ideea care sta la baza filmului e genial de simpla:

If he’s not calling you…

If he’s not marrying you…

If he’s not sleeping with you…

He may just not be into you.

Dupa aceasta experienta de viata edificatoare, pot in sfarsit sa va prezint si concluzia mea:

D’oh.


miercuri, 18 iunie 2008

A Wedding To Remember

Se apropie anotimpul nuntilor. Asa se explica tot mai frecventele sarmalutze ce ies sambetele pe portile “Lenuta Style”, hair salon-ul din spatele blocului meu.

Mi-am adus aminte tot asa ca, acum vreo luna ma plimbam intr-un weekend prin Gradina Botanica, unde am avut fericirea sa dau peste nu mai putin de 3 cupluri de proaspeti insuratei. Veniti in celebrele haine monocolore si cu un alai de domnisoare de onoare si cameramani, miresele si mirii aveau acelasi scop ce trada o originalitate debordanta: sa-si imortalizeze fericirea in decorul vegetal.

Faptul ca nuntile reprezinta un ritual si au cateva elemente standard este de la sine inteles. Atunci cand mergi la o nunta te astepti la o anumita succesiune de pasi: mersul la biserica, ceremonia religioasa, apoi mersul la petrecere, unde, din nou, totul este impartit in etape. In cazul nuntilor de o plictiseala cutremuratoare, aceste etape sunt simple: inainte de cafea si dupa. Dar, pentru numele Sfantului Sisoe, ritual nu trebuie sa insemne plictiseala de moarte, nu-i asa?

Intotdeauna mi-am spus ca daca va fi sa ma marit vreodata, (if ever :)) as vrea ca nunta mea sa fie una to remember. Dar aici nu vorbesc de aranjamente florale luxuriante, focuri de artificii breathtaking, torturi zgarie-nori, animatori celebri sau meniuri pe baza de fructe de mare.

O nunta to remember este, in viziunea mea, una la care atat mirii, cat si toti invitatii s-au simtit extraordinar. Una la care mancarea a ramas pe mese pentru ca nuntasii n-au parasit cu orele ringul de dans. Una la care oamenii s-au bucurat, au ras din tot sufletul si si-au creat amintiri pentru o viata intreaga si inca trei reincarnari :)

Urmatoarele linkuri (grupate in ordinea preferintelor mele) prezinta trei fragmente din trei nunti care imi sustin perfect viziunea. Sper ca toate cele trei cupluri vor ramane impreuna (cel putin) pana la adanci batraneti si vor creste copii (cel putin) la fel de haiosi si simpatici ca si ei.

Enjoy! :)


Nunta 1: the crazy Brubakers, creatorii trendului :)


Nunta 2: Anthony si Theresa si un breakdance ajuns celebru la “Good Morning America


Nunta 3: Julia& James, Dirty Dancing ;)

For Football, with Love

Nu inteleg schemele de joc. N-as putea face pronosticuri cu privire la rezultate. N-am inteles niciodata cum sta treaba cu punctele.

In seara asta m-am uitat la Romania-Olanda doar pentru frumusetea Jocului. Si, in fata unei echipe cu tehnica, eleganta si relaxarea Olandei, am priceput repede ca sansele noastre sunt aproape nule. Nu imi pare rau pentru rezultat (oricat de paradoxal ar suna) pe cat regret ca ai nostri n-au dansat...

luni, 16 iunie 2008

Am inteles, in sfarsit

Mai demult, ma intrebam ce se intampla cu iubirile care cad. Acum am inteles, in sfarsit, ca ele se intorc acolo de unde au venit, in mainile Celui ce le-a creat. Si mi-am gasit pacea.


duminică, 15 iunie 2008

Prietenia, sacra la romani

Deseori aud in jurul meu ca lumea este tot mai parsiva si mai marsava, ca tot ce conteaza sunt interesele si adunarea de averi suficent de fabuloase incat sa puna la respect pana si imaginatia scriitorilor de basme.

Cu atat mai mult ma bucur astazi, cand, in turul doi de scrutin pentru Primaria Generala a Capitalei, candideaza doi oameni care, indiferent de orientarea lor politica (sau lipsa de orientare, dupa cum afirma unul dintre ei) si de pacatele tineretii, pun pe primul loc al scarii lor valorice prietenia. Da! Vasile Blaga si Sorin Oprescu sunt doi oameni care dau noi si noi valente expresiei “Nu exista avere mai mare ca un prieten adevarat”.

Avem numai de invatat de la domnul Blaga. Sa iti creezi o prietenie atat de puternica in scoala generala, incat, peste zeci de ani, doi prieteni sa te imprumute cu 11 miliarde de lei, fara dobanda, pe 10 ani, asta da exemplu de legatura sufleteasca puternica! (Pentru cei care nu sunt familiari cu istoria, Blaga a declarat intr-un interviu pentru BBC si Hotnews.ro ca in 2007 a imprumutat 11 miliarde de lei de la doua persoane fizice, doi “prieteni foarte buni”, 6 miliarde de la Doina Stoia si 5 miliarde de la Cristian Valer, ambii din Medias. Banii au fost luati, cum se cuvine intre prieteni, fara dobanda, caci, asa cum spunea si domnul Blaga: “Ei nu sunt camatari ca sa-mi dea mie bani cu dobanda, domnule.”).

Dar sa nu credeti ca Sorin Oprescu se lasa mai prejos! Si el face cinste notiunii de prietenie! Alaturi de el se afla bunul sau prieten (si totodata controversat afacerist, dar asta in plan secund), Costel Bobic. Domnul Oprescu are numai cuvinte calduroase la adresa lui Bobic, care, spune el, il sprijina, ca prieten, “sufleteste, moral”. Nu stiu exact care dintre cei doi termeni, “sufleteste” sau “moral”, inseamna un milion de euro, (cat se pare ca a “investit” omul de afaceri in campania lui Oprescu) dar ce conteaza aceasta dilema semantica cand vorbim aici de floarea rara a prieteniei?!

Si, ca nota amuzanta, o alta prietenie apropiata a dus la aparitia unei situatii cel putin bizare in aceasta campanie electorala. Un subaltern al lui Vasile Blaga a ajuns sa conduca campania lui Sorin Oprescu! Adrian Ragnar Thiess, caci despre el este vorba, a ajuns in staff-ul lui Oprescu ca coordonator de campanie (desi este PD-L-ist) datorita prieteniei pe care i-o poarta sefului campaniei lui Oprescu, Victor Dumitru. Thiess a explicat pentru “Cotidianul”: “Este cel mai bun prieten al meu si am hotarat sa il sustin, mai ales ca echipa era formata doar din oameni tineri”.

Asadar, indiferent de rezultatul alegerilor de astazi, bucurestenii vor avea in urmatorii patru ani un primar de la care au ce sa invete. In primul rand, istetimea in alegerea celor care vor fi alaturi de tine peste zeci de ani. Caci, asa cum spunea profetic Democrit cu mai bine de 2000 de ani in urma, “Prietenia unui om destept este mai presus decat prietenia tuturor prostilor”. In al doilea rand, constientizarea faptului ca sprijinul sufletesc si moral depaseste orice alta forma de sprijin atunci cand e vorba de prietenii tai. Si apoi faptul ca unui prieten (daca e prieten adevarat) pur si simplu nu-i ceri dobanda, chiar daca ii dai 11 miliarde pana in 2017. Learn to put a little faith, people, will you?

La final, as vrea sa adaug ca, desi acest text are in centru figuri ale scenei politice, intentia din spatele sau a fost doar aceea de a arata ca, intr-o lume meschina si materialista, mai sunt oameni care cred in valoarea sacra a prieteniei.

Daca toti politicienii ar invata o lectie de la personajele de mai sus, am putea, in sfarsit, sa punem capat dinastiei “grupurilor de interese”. In locul lor vom putea gasi armonia, intelegerea deplina si convietuirea pasnica dintre grupurile de prieteni.

PS: Recomandarea muzicala pentru lectura acestui text nu poate fi alta decat piesa celor de la “The Beatles”, “With A Little Help From My Friends” ;)

Later Edit: Tocmai am aflat ca Oprescu e noul primar al Bucurestiului. Ma bucur pentru el si prietenii lui, dar am si eu o problema. Conform spuselor din campanie ale actualului primar, autostrada suspendata/zburatoare va trece pe la etajele 3 si 4 ale blocurilor. Eu stau la etajul 3. E cazul sa-mi iau draperii, sa nu ma vada soferii care o sa-mi treaca prin fata geamului? A, de fapt am uitat! Autostrada nu va merge pe diametrul Capitalei, ci "pe raza"! Locatari ai etajelor 3 si 4, suntem in siguranta, cel putin pana la noi ordine! ;)

vineri, 6 iunie 2008

joi, 5 iunie 2008

Bronz si vaselina


In numarul din iunie al Tabu am avut ocazia sa-mi iau revansa pentru multele veri in care am fost poreclita “branza” (din motive cu totul diferite de cele legate de stinkiness, da?! :)) ).


Pielea mea e atat de alba (si sensibila for that matter) incat mereu am facut parte din categoria persoanelor care nu se bronzeaza, ci se inrosesc (ca si cum soarele ar face mereu propuneri indecente pielii noastre :) ). Am tot incercat eu sa le spun oamenilor cum ca pe vremea lui Scarlett O’Hara erau angajate sclave special pentru a proteja – cu umbrele uriase – paloarea pielii, semn al apartenentei la clasele sociale superioare. Sau cum, in Antichitate, femeile romane si ateniene isi dadeau pe fata cu vopsea pe baza de plumb (si, din aceasta cauza, isi cauzau moartea prin intoxicare lenta) sau cu creta, totul pentru a alunga nefericitul bronz. Degeaba! Nimeni nu ma asculta. “Suntem in secolul XXI, totusi”, imi aruncau zeflemitoare perechile de picioare si decolteuri aramii.


Am avut acum, in sfarsit, ocazia sa fac si eu o mica apologie a pielii de culoarea fildesului si sa atrag atentia asupra noului trend de la Hollywod (vezi Nicole Kidman, Scarlett Johansson, Marcia Cross, Uma Thurman, Kate Beckinsale, Anne Hathaway, Keira Knightly, Christina Ricci, Katie Holmes, Natalie Portman, Liv Tyler and so on and so forth).


Bronzul e pe duca, peoples! Pocaiti-va si treceti la alb pana nu e prea tarziu! :)) Puteti citi aici articolul din Tabu si sa-mi spuneti ce parere aveti.


Din pacate celalalt articol (un mastodont de 6 pagini) la care am lucrat cu spor si drag o noapte intreaga este in suplimentul Tabu, si nu-l veti putea citi decat daca va luati revista (adica no link for you on this one, sorry!).


Mi s-a cerut sa scriu ceva misto, “chestii cool pe care sa le stie femeile” despre beauty. Am incercat sa evit locurile comune ale acestui sezon (beauty tips despre autobronzante, creme cu factor de protectie astronomic sau make-up waterproof) si a iesit genul de articol pe care m-ar placea sa-l citesc si ale carui sfaturi (desi, ironic, eu le-am cules) chiar o sa ma straduiesc sa le urmez. :)


Stiati ca Jessica Alba foloseste vaselina (da, ati citit bine!) pentru a-si hidrata regiunea din jurul ochilor? Sau ca Catherine Zeta Jones isi periaza zilnic dintii cu capsuni zdrobite pentru a le da un alb stralucitor? Nici nu banuiti cum, cu ajutorul cafelei, Naomi Campell lupta impotriva celulitei sau ce “cocktail” foloseste Anna Kournicova pentru a-si mentine parul bogat si stralucitor…


Articolul meu se vrea un fel de “Frumoasele lumii si secretele bunicii” sau, mai simplu spus, prezinta trucurile absolut banale, ieftine si de efect pe care cele mai bogate si frumoase femei din lume nu se sfiesc sa le foloseasca, oricat de hot no no ar parea.


Ulei de ricin, papaya, vaselina, praf de copt, extract de menta, capsuni, ulei de masline, capsule de vitamina E, unt de cocos, zat de cafea, iaurt, oua, vin rosu, toate “secretele murdare” ale vedetelor sunt deconspirate in acest articol. :) A fost really fun sa-l scriu -aproape– o noapte intreaga (desi a doua zi dimineata aveam examen) si sper sa descopar ca si voua v-a placut sa-l cititi (si, de ce nu, sa puneti in aplicare trucurile respective). Si, ca sa va dau un imbold sa-l cautati, mai jos aveti un sneak preview (respectiv chapeau-ul articolului):


„Cindy Crawford zboară odată pe săptămână la cabinetul unui plastician parizian pentru a-şi injecta vitamine în ten. Demi Moore plăteşte 2.500 de lire sterline pentru a-şi catifela pielea într-o cadă presărată cu petale de trandafiri şi umplută cu 1.000 de sticle de apă Evian. Microdermoabraziune cu diamante, măşti faciale din foiţe de aur, tratamente pentru păr cu trufe şi caviar – starurile nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi menţine frumuseţea de milioane (la propriu). Ceea ce poate nu ştii, e că divele au şi secrete de frumuseţe…mai puţin convenţionale. Învaţă de la ele cum să arăţi cu adevărat glam, din cap până în picioare!”

miercuri, 4 iunie 2008

Am un an la dispozitie…

…sa-mi gasesc perechea. :)

Una dintre prietenele mele dragi se casatoreste. Inca nu-mi vine sa cred!!! Draga de ea nu vroia sa-mi spuna sa nu ma intristez (pe ideea ca nu trambitezi in fata prietenului tau olog ca tu participi la maraton). Dar pe mine vestea nu m-a intristat. Dimpotriva. Imi dovedeste ca there is hope, chiar daca deja am 22 de ani si nu am prieten. :)))

Am aflat in seara asta ca in septembrie are loc casatoria civila si in septembrie anul viitor cea religioasa. Si daca in septembrie anul acesta am nevoie doar de o rochie draguta pentru mersul la Primarie, in septembrie 2009 sunt domnisoara de onoare si am nevoie de o pereche (ma rog, de un perechi). Viitoarea mireasa mi-a spus ca pe lista de invitati e trecut deja “Ina + 1”, asa ca trebuie sa fac doar efortul de a gasi pe acel “+1” :)

In cel mai rau caz o sa pun, pur si simplu, un anunt pe Internet: “Tanara domnisoara de onoare cauta cavaler” ;)

marți, 3 iunie 2008

Promotia FJSC 2008, la rampa!

Am terminat facultatea! Am terminat facultatea? Am terminat facultatea. Trebuie sa o repet de mai multe ori, eventual pe mai multe tonuri, pentru a ma convinge. :)

Ceremonia de decernare a diplomelor a fost putin lalaita, parintii si rudele au umplut balcoanele aulei (de unde au filmat si au fotografiat orice miscare cu o abnegatie de paparazzi) iar decanul ne-a sfatuit sa ne traim din plin “cei mai frumosi ani” care nu se mai intorc. Glume despre profesori, piscoturi si sampanie, poze peste poze si after-party la Carul cu Bere.

Nu ma gandesc la unde, cum si cine o sa fim noi peste 10 ani. As vrea doar sa criogenizam senzatia de “lumea e a noastra”. Pentru ca acum, literally, the world is ours!


PS: Si pentru ca tot am vorbit de poze, aici sunt cateva dintre miile facute azi.


Cu Dan, unul dintre putinii nostri masculi feroce :)




Viitoare moderatoare, stiriste, regizoare, jurnaliste...




Cu Alexandra si puiul ei



Sex & The City, prietenii stiu de ce.




Mandra posesoare a unei diplome onorifice...